În ultima perioadă, am văzut cum diverse persoane publice își justifică acțiunile imorale și/sau ilegale prin a-i face pe ceilalți să se îndoiască de propriile percepții și valori sau chiar să se îndoiască de litera legii.
„Am glumit!”, „Exagerați!”, „Am făcut-o pentru binele lui/ei”, „Vi se pare!”, „Sunteți prea sensibili!”, „Și mie mi s-a întâmplat și mi-a prins bine!”, „E părerea mea!”, „Am dreptul la liberă exprimare”, „E un trend!” sunt adesea justificările, scuzele folosite pentru a ascunde abuzul de putere, hărțuirea sexuală, discriminarea, obiectificarea, body shaming-ul, sexismul, bullyingul, lipsa de respect și altele.
Din fericire, azi, oamenii încep să fie conștienți de aceste fenomene și știu să identifice manipularea, tratamentele inegale și comportamentele deviante.
Ca să putem identifica anumite abuzuri puse, în mod greșit, sub eticheta „sensibilitate exagerată” sau „liberă exprimare”, e important să cunoaștem o serie de concepte:
- Corectitudinea Politică (Political correctness) are la bază idea că oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați (Wikipedia.org).
- Drepturile Omului sunt drepturi inalienabile și fundamentale, la care o persoană are dreptul în mod inerent, pur și simplu pentru că este o ființă umană, indiferent de naționalitate, locație, limbă, religie, origine etnică, orientare sexuală, background socio-economic (Human Rights Channel CE).
- Stereotipul se refera la convingerea supra-generalizată cu privire la o anumită categorie de oameni. Se presupune că un anumit stereotip este valabil pentru fiecare persoană din categorie, în mod individual. Deși astfel de generalizări pot fi utile când vine vorba de decizii rapide, ele pot fi eronate când sunt aplicate în mod individual fiecărei persoane. Stereotipurile încurajează prejudecata (Wikipedia.org). Există stereotipuri „pozitive” (ex. „oamenii grași sunt mai veseli”) și negative (ex. „blondele nu sunt inteligente”).
- Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate au comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de respingere – pe criterii de vârstă, de avere, de convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie, de orientare sexuală etc. (Wikipedia.org). Exemple de discriminări: O femeie nu primește postul de inginer pentru că recrutorul consideră că femeile nu sunt bune în domeniile tehnice, deși candidata are toate competențele necesare. Un bărbat de etnie romă nu este angajat ca paznic într-un depozit din cauza prejudecăților recrutorului legate de etnia candidatului.
- Abuzul de putere – folosirea unei poziții puternice pentru a profita pe nedrept de alții. Puterea se referă la capacitatea de a influența acțiunile și comportamentul altor indivizi, cu sau fără rezistență, pentru a atinge un anumit obiectiv. Cei care abuzează de autoritatea lor tind în principal să hărțuiască, să îi excludă, să îi respingă, să îi critice public și să îi ridiculizeze pe cei din subordinea lor. Cele mai comune domenii în care are loc abuzul de putere includ școli, universități, companii private, biserici, spitale și birouri publice (Study.com).
- Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele (Wikipedia.org).
- Body-shaming – acțiunea de a supune pe cineva la umilire și critici pentru trăsăturile sale corporale. Domeniul de aplicare este larg și poate include: a face pe cineva să se simtă rușinat(ă) din cauza greutății (sub/supra-ponderabilitate, obezitate), înălțimii, culorii sau densității părului (sau lipsa acestuia), formei corpului, musculaturii cuiva (sau „lipsa” acesteia), trăsături faciale, aspecte legate de afișarea masculinității sau feminității cuiva etc. (Wikipedia.org).
- Obiectificarea se referă la a trata o persoană ca pe un obiect, ca pe un instrument cu ajutorul căruia să atingi un scop. Obiectificarea sexuală afectează în mod disproporționat fetele și femeile și este prezentă adesea în diverse contexte, în varii forme, inclusiv prin fluieratul pe stradă al fetelor/femeilor/bărbaților, comentarii sexuale și remarci precum „femeile merg la plajă ca să ne bucure pe noi bărbații”. Obiectificarea femeilor are loc și când acestea realizează mare parte din sau toate treburile casnice pentru că „e treabă de femeie”, având la bază sexismul.
- Sexismul este orice expresie (act, cuvânt, imagine, gest) bazată pe ideea că unele persoane, cel mai adesea femei, sunt inferioare din cauza sexului lor. Sexismul produce sentimente de lipsă de valoare, autocenzură, adoptarea strategiilor de evitare, schimbări de comportament și o deteriorare a sănătății. Sexismul stă la baza inegalității de gen. Afectează în mod disproporționat femeile și fetele. Actele individuale de sexism pot părea „inocente”, dar creează un climat de intimidare, frică și nesiguranță. Acest lucru duce la acceptarea violenței, în special împotriva femeilor și fetelor (Human Rights Channel CE).
- Hărțuirea sexuală poate lua diverse forme, de la atingeri și mângâieri, comentarii nedorite legate de viața privată și până la amenințări cu pierderea locului de muncă sau cu refuzarea promovării/creșterii salariale în cazul respingerii avansurilor sexuale. Ea poate fi directă, prin agresiuni verbale și fizice, sau indirectă, prin comportamente care izolează, discriminează sau exclud persoana în cauză pe motiv de rol-sex (Wikipedia.org).
- Blamarea victimei (colocvial „dat vina pe victimă”) apare atunci când victima unei infracțiuni este considerată în întregime sau parțial responsabilă pentru trauma pe care a suferit-o (Wikipedia.org).
Discriminările, incitarea la ură sau discriminare, hărțuirea sexuală, abuzul de putere, bullyingul (violența psihologică) sunt pedepsite prin lege cu închisoare și/sau amendă, în funcție de particularitățile situației.
Alina Orel 