În contextul războiului de la granița noastră, e normal să empatizăm cu vecinii noștri, să fim triști, să ne îngrijorăm pentru ei, să fim șocați, contrariați de ceea ce se întâmplă.
Ne putem îngrijora și că țara noastră va fi următoarea pe listă. Suntem programați din punct de vedere biologic să luam în serios chiar și amenințările cu probabilitate scăzută.
Ce puteți face pentru a vă gestiona anxietatea, stresul și emoțiile copleșitoare?
- Vorbiți cu cei apropiați sau scrieți-vă gândurile într-un jurnal.
- Continuați să vă respectați rutinele și obiceiurile sănătoase (alimentație corectă, odihnă, somn, mișcare în aer liber, hobby-uri etc. )
- Priviți lucrurile în perspectivă. Evitați extremele: cinismul, catastrofizarea (pesimism excesiv), ignorarea situației.
- Minimizați expunerea la știri și la social media. Nu înseamnă că nu trebuie să fiți informați, dar nici să citiți, urmăriți foarte des/mult timp știrile. Mare atenție la sursa știrilor; în această perioadă e posibil să circule știri false sau alarmante doar de dragul traficului.
- Practicați meditația mindfulness ghidată sau rugați-vă, dacă sunteți o persoană religioasă.
- Sentimentul de neputință contribuie la stresul și anxietatea pe care le trăim cu toții în acest moment. Dar adevărul e că nu sunt multe lucruri pe care le putem face. Totuși, îmi vin în minte: donații la asociațiile umanitare care vin în ajutorul populației și refugiaților, apel la persoanele și instituțiile cu putere de decizie și acțiune.
Cum îi puteți ajuta pe cei apropiați?
- Ascultați-i, oferiți-le asigurări, fără a le minimiza, nega îngrijorările, emoțiile. Evitați pozivitismul extrem, dar și pesimismul.
- Încurajați-i să își respecte rutinele și obiceiurile sănătoase. Stabiliți activități împreună.
- Oricât ați evita subiectul, copiii vor afla de undeva, la un moment dat – de la școală, de la prieteni. Nu expuneți copiii foarte mult la știri (realitatea în doze mici este de ajutor, nu și supra-expunerea). Prezentați-le faptele, răspundeți la toate întrebărileși încurajați-i să pună întrebări (ca să vă asigurați că nu au temeri iraționale), transmiteți-le că e normal să empatizeze și asigurați-i că sunt în siguranță. Mai multe informații despre cum să vorbiți cu copiii despre evenimentele înfricoșătoare din lume, aici.
Exercițiu de relaxare – Imagerie Mentală
*Închide ochii, apoi scanează-ți mental corpul și conștientizează orice zonă în care există tensiune și eliberează tensiunea cu fiecare respirație. Inspiră și expiră….Cu fiecare expirație lungă, simți cum tensiunea scade.
*Imaginează-ți un loc în care te poți simți calm(ă), relaxat(ă) și în siguranță. Poate fi un loc pe care l-ai vizitat în trecut sau un loc în care ai visat să mergi.
*Concentrează-te asupra culorilor din locul tău liniștit și sigur.
*Acum observă sunetele care sunt în jurul tău sau liniștea.
*Gândește-te la orice mirosuri ai putea observa acolo.
*Apoi concentrează-te pe orice senzație – pământul / iarba de sub tălpile goale, temperatura, vântul, orice altceva poți atinge.
*Acum, în timp ce te afli în locul tău preferat, liniștit și în siguranță, poți alege să îi dai un nume, fie că este vorba de un singur cuvânt sau o expresie pe care o poți folosi pentru a readuce imaginea în minte în orice moment.
*Rămâi acolo un timp, bucurându-te doar de liniște și seninătate. Poți pleca oricând dorești, doar deschizând ochii și conștientizând unde te afli acum.
(Sursă exercițiu: Carol Vivyan – An Introductory Self-Help Course in Cognitive Behaviour Therapy)
Alina Orel 