Dacă vrei, poți?

Auzim des „Dacă vrei, poțiși variațiile acesteia „În viață nu există nu pot. Există doar nu vreau”, „Dacă ai voință, poțiși/sauDacă îți dorești destul de mult, poți„.

Rezultă pentru a putea faci ceva, trebuie ai dorință, motivație și/sau voință. Atât.

Cu cât sunt repetate mai des unele afirmații, cu atât ele devin adevăruri, pentru unii dintre noi.

Nu suntem obișnuiți punem în practică filtrul critic și ne întrebam, verificăm dacă sunt sau nu adevărate credințele noastre.

Nu suntem obișnuiți ne relativizăm convingerile (dacă sunt adevărate, în ce măsură, în ce context, pentru ce fel de oameni?).

Mulți dintre noi avem tendința de a gândi în termeni de alb sau negru, de totul sau nimic.

N-am mai putea funcționa, ce-i drept, dacă am lua la verificat orice informație primim sau orice gând ne trece prin cap.

Însă, atunci când observăm am internalizat anumite principii, reguli, ar fi bine le evaluăm și le reevaluăm apoi la ceva timp.

„Observă-ți gândurile; ele devin Cuvinte.
Observă-ți cuvintele; ele devin Acțiuni.
Observă-ți acțiunile; ele devin Obiceiuri.
Observă-ți obiceiurile; ele devin trăsături de Caracter.
Observă-ți caracterul; el devine Destinul tău” (Frank Outlaw).

Gândurile ne influențează emoțiile și comportamentul. Urmând lozincaDacă vreau, pot” poți obține atât succese, cât și eșecuri. Îți poate da încredere în tine sau un impuls acționezi, ori te poate conduce la epuizare.

În psihologie, se vorbește despre un optim motivațional (vezi legea Yerkes–Dodson):

♯Sarcini de dificultate medie => intensitatea motivaţiei să fie tot medie, pentru a performa;
♯Sarcini dificile => grad de motivaţie uşor sub nivelul dificultăţilor, pentru a performa;
♯Sarcini uşoare => grad de motivaţie mai înalt decât nivelul dificultăţilor, pentru a performa.

Dacă vreau, pot” poate deveni o supramotivație și asta vine la pachet cu anumite riscuri. Randamentul nostru are de suferit din cauza presiunii și stresului asociat dorinței obsesive (aproape) de a obține o performanță.

De ce trebuie ne spunem „Dacă vreau, pot!”?

Odată ce ne dorim ceva, vom lucra la îndeplinirea scopului sau vom fi atenți la oportunitățile care se potrivesc cu scopul nostru și poate îl vom obține. Zic „poate” pentru că nu tot ce ni se întâmplă este sub controlul nostru. S-ar putea să fie nevoie să amânăm data îndeplinirii obiectivului sau s-ar putea să nu îl mai putem îndeplini deloc.

Probabil pentru unele persoane acest „Dacă vreau, pot!” este folosit ca o mantră, cu scopul de a se motiva realizeze o acțiune care nu le aduce plăcere / beneficii. Ceva de genul „Urăsc matematica, dar trebuie iau examenul. Dacă vreau, pot îl trec!” sau „Nu am aptitudini pentru a fi un bun șofer, dar vreau le demonstrez celorlalți pot iau permisul”.

Întradevăr, prezența dorinței, motivației îți poate facilita drumul către îndeplinirea obiectivelor și prezența voinței te va ajuta treci peste obstacole. Însă, nu absolut tot ce ne dorim se poate realiza.

Este important aspirațiile noastre fie realiste, pentru a nu suferi inutil. Oricât te-ai antrena pentru a deveni un atlet de performanță, dacă nu ai capacitatea pulmonară minim necesară, nu vei reuși. Oricât vei încerca devii un bun programator, nu vei reuși dacă nu ai un anumit nivel de inteligență logico-matematică; nu zic că nu vei reuși într-un final, dar nu vei excela. Oricâte ore de canto ai face, dacă nu ai aptitudini muzicale înnăscute, nu vei performa. Și lista de exemple poate continua.

Se folosește adesea acest îndemn „Dacă vrei, poți” pentru persoanele dependente de diferite substanțe. Din păcate, pentru a depăși o dependență, de multe ori, nu este suficient doar să vrei.

Dependența de substanțe este considerată de mulți specialiști o boală. Și, cam ca orice boală, are și un tratament, care merge dincolo de voință. Credeți că o persoană dependentă de alcool, de exemplu, n-ar vrea să se lase când își face apropiații sufere, când suportă consecințele negative fizice și emoționale ale consumului exagerat? Dar, de cele mai multe ori, nu poate fără un ajutor specializat, fără medicamente, terapie. Unii se amăgesc că este de fapt alegerea lor, însă nu este, dar se simt neputincioși și preferă să se mintă că dețin controlul sau trauma care este înecată cu alcool nu poate fi depășită. Studiile arată că foarte puțini oameni reușesc să scape de dependența de substanțe de la prima încercare și doar cu voință. Și, culmea, se pare că, potrivit unor studii, pentru anumite persoane tocmai această credință că voința este cheia, îi face să se învinovățească, să simtă rușine din cauză că nu pot depăși această boală (West, 2013).

Ce se întâmplă dacă ne dorim ceva extrem de mult și nu reușim? Unele persoane își pot reveni rapid după dezamăgirea trăită, altele se pot confrunta cu: sentimente de vinovăţie, pierderea încrederii în sine, tulburări de somn, burnout, depresie…

Lipsa voinței nu este singurul impediment în schimbarea comportamentului. Cercetătorul Roy Baumeister (cit. in APA, 2012) descrie trei pași necesari pentru atingerea obiectivelor:

  1. stabilirea motivației schimbării și stabilirea unui obiectiv clar;
  2. monitorizarea comportamentului de-a lungul drumului către îndeplinirea obiectivului;
  3. voința, în ultimul rând.

De multe ori poate fi o chestiune de motivație constructivă + strategie și, în ultimă instanță, de voință.

  • Ce te motivează să realizezi ceea ce îți dorești? Este o motivație extrinsecă sau intrinsecă? Pozitivă (pentru a obține ceva) sau negativă (pentru a scăpa de ceva)? Fiecare acționează diferit și are grade diferite de eficiență.
  • Ai un plan schițat în minte sau pe hârtie cu pașii pe care trebuie să îi parcurgi? Ai făcut o estimare realistă a timpului? Ce obstacole (interne și externe) pot apărea în cale și cum le poți depăși sau evita? Cine te poate susține pentru a finaliza ceea ce ți-ai propus?
  • Ce beneficii / recompense vei obține la final? Cât de mult contează acestea pentru tine și cât de mult îți vor schimba viața ta sau a celorlalți în bine?

Nu zic voința, auto-controlul nu sunt importante pentru o viață echilibrată și pentru succes. Studiile confirmă asta (vezi exemple – APA, 2012). Însă, ceva flexibilitate, relativizare, contextualizare nu strică.

În loc  (ne) spunem „Dacă vrei, poți”, am putea ne spunem „Îmi doresc acest lucru deoarece [motive] + [recompensă așteptată]. Am un obiectiv și un plan realist și o muncesc pentru a reuși, dar voi apela și la ajutor, când va fi cazul. Dacă nu voi reuși, nu este o tragedie. Voi încerca din nou, evaluând ce nu a funcționat prima oară, dacă este ceva important pentru mine.”

Între a „a vrea” și „a reuși”, mai există niște elemente importante, care ne cam scapă din vedere, căci altfel am fi cu toții excepționali și am trăi într-o lume perfectă.

Referinţe citate:

American Psychological Association (APA). (2012 .) What You Need to Know about Willpower: The Psychological Science of Self-Control. Accesat in data de 05.01.2020 la adresa http://www.apa.org/helpcenter/willpower.aspx

West, R. (2013). Models of Addiction. Luxembourg: Publications Office of the European Union

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.